Control perceput si emotiile academice prezic succesul studentilor - efecte asupra intentiei de abandon si realizare academica

Fenomenul abandonului academic este inca o problema atat pe plan social cat si la nivel individual. Cateva dintre provocarile care contribuie la amploarea acestui fenomen sunt dificultatile de adaptare la noul mediu de invatare si emotiile academice care predominant sunt fie de anxietate, fie de bucurie si plictiseala. La nivel international, se pare ca acest fenomen afecteaza mai ales pe cei la inceput de drum, datele indicand faptul ca un sfert dintre studentii de primul an isi abandoneaza studiile (OECD, Organization for Economic Cooperation and Development, 2012). Efectele acestei alegeri se extind atat la nivel individual, in ceea ce priveste sanatatea, cat si la nivel social, unde exista un grad de profesionalizare scazut pe piata muncii.

La acest studiu, au participat 883 studenti, acestia fiind predominant din primul an sau al doilea an de studiu. Operational, in studiul de fata sunt analizati controlul academic perceput si emotiile academice ca fiind predictori ai intentiei de abandon si ai realizarii academice. Mai specific, controlul academic perceput este credinta studentilor ca isi pot influenta succesul sau esecul academic. Cu alte cuvinte, descrie o atribuire interna a realizarilor academice pe care le au studentii si este relativ stabila ca si dispozitie psihologica, avand si calitati de stare.

In ceea ce priveste emotiile academice, acestea se refera la acele emotii legate de realizarile academice, precum studierea la o universitate si rezultatele la examene sau teste in general. Cele mai frecvente emotii resimtite in context academic sunt anxietate, bucuria si plictiseala, iar ele sunt predictori negativi pentru retragerea de la studii si mai puternice la studentii care au renuntat decat la cei care si-au finalizat studiile. Asa cum arata studiile din literatura, legatura dintre emotii si realizarile academice, aceasta pare a fi mediata de motivatie, strategii de invatare si abilitati de auto-reglare.

Rezultatetele arata controlul academic perceput ca fiind un predictor pozitiv al bucuriei (b = .37, p < .001) si al realizarii academice (.20, p < .01), si un predictor negativ pentru plictiseala (b = .04, p < .001) si anxietate (b = -64, p < .001). In ceea ce priveste intentia de abandon, controlul perceput prezice abandonul, iar aceasta relatie este in totalitate mediata de anxietate (b = .30, < .001). Atunci cand controlul academic este controlat, bucuria sau plictiseala nu au un impact specific asupra intentiei de abandon si asupra realizarii academice.

Analizele pe subgrupe arata totusi ca in cazul studentilor din al doilea an academic, controlul academic perceput (b = -.26, p < ..05), bucuria (b = -.91, p < .05) si plictiseala (b = -.89, p < .05) prezic in mod direct intentia de abandon.

Una dintre contributiile majore ale acestui studiu vizeaza asadar, rolul controlului academic perceput si al anxietatii in intelgerea factorilor predictivi care explica succesul academic.

Pentru mai multe detalii despre cadrul teoretic si empiric al studiului, acesta se regaseste in intregime aici:

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2017.00243/full?fbclid=IwAR332snCKPO2XYrRABmVn6uhrgKhmOf47_CvXmcShiU2d2JOJi4VXPrFzhc

           Prezentare realizata de dr. Cristina Maria Bostan