Perceptia potrivirii persoanei cu vocatia – resursa personala in cadrul modelului solicitari-resurse ale postului

Publicatia: Psihologia Resurselor Umane

Cuvinte cheie: percepţia potrivirii persoana-vocaţie, implicare in munca, model solicitari-resurse ale postului 

Articol: Perceptia potrivirii persoanei cu vocatia – resursa personala in cadrul modelului solicitari-resurse ale postului

Autori: Bosneag, I., Petrus., A., A., Besciu, R., I., Lacatus, D., C.

Anul publicarii: 2016

Prezentare realizata de Florentina Linca

Una dintre principalele teme de interes din domeniul psihologiei industrial-organizationale, cu impact asupra succesului individual şi asupra profitabilitatii organizatiilor, este implicarea in munca. Implicarea in munca a angajatilor se afla pe locul doi in ierarhia principalelor preocupari ale conducatorilor organizatiilor si reprezinta o stare atitudinal-motivationala pozitiva, de implinire, caracterizata de vigoare, dedicare si absorbire, pe care angajatii o traiesc in raport cu munca lor.

Unul dintre cei mai robusti predictori ai implicarii in munca este reprezentat de resursele postului, care impiedica epuizarea determinata de solicitarile postului si care stimuleaza dezvoltarea persoanala. Potrivirea persoana - vocatie se refera la congruenta dintre caracteristicile individului si cele ale postului in cadrul careia isi desfasoara activitatea. Asadar, sccopul acestui studiu a fost atat de a investiga valoarea predictiva a potrivirii persoana - vocatie pentru implicare, cat si de a testa potentialul rol moderator al acesteia in relatia dintre resurse si implicare. 

Ipotezele cercetarii

H1: Resursele postului (autonomia postului, suportul social, feedbackul pentru performanta, supervizarea prin coaching, oportunitatile de dezvoltare) si resursele personale (optimismul, autoeficacitatea) prezic implicarea in munca.

H2: Potrivirea persoana - vocatie are validitate incrementala in predictia implicarii in munca peste resursele postului si resursele personale.

H3: Potrivirea persoana - vocatie modereaza relatia dintre resursele postului si resursele personale si implicarea in munca, respectiv potrivirea persoana - vocatie potenteaza relatia dintre resurse (ale postului si personale) si implicarea in munca.

La studiu au participat 312 respondenti care isi desfasoara activitatea in mediul urban, in principal in Bucuresti, selectati prin metoda esantionarii pe baza de convenienta, urmarindu-se insa asigurarea eterogenitatii din perspectiva domeniului de activitate. Varsta participantilor a fost  cuprinsa intre 23 de ani si 63 de ani.

Variabilele cercetarii au fost : resursele postului (reprezentate de caracteristicile postului: autonomia postului, suportul social al colegilor, feedback- ul cu privire la performanta, supervizarea prin coaching si oportunitatile de dezvoltare), resursele personale (reprezentate de trasaturi ale persoanei: optimismul si autoeficienta) si implicarea in munca. 

Rezultatele obtinute sustin relatia dintre resurse si implicarea in munca, cu exceptia suportului social (H1), precum si valoarea incrementala pe care o aduce potrivirea persoana-vocatie in predictia implicarii in munca (H2). Efectul de moderare nu este sustinut de date (H3).

Rezultatele studiului au aratat ca resursele (postului si personale) prezic implicarea in munca, precum si faptul ca potrivirea postului cu vocatia are cel mai mare efect in estimarea implicarii. Cu toate acestea, interactiunea dintre resurse si potrivirea postului cu vocatia nu aduce un increment semnificativ statistic in predictia implicarii. 

Aceste rezultate pot fi luate in considerare in studii viitoare privind rolul potrivirii postului cu vocatia ca resursa personala in cadrul modelului solicitari-resurse ale postului si evidenţiaza importanta masurarii directe a potrivirii postului cu vocatia, atat in procesul de selecţie, cat si pentru motivarea angajaţilor.

Rezultatele studiului pot fi luate in considerare si in practica specialistilor din domeniul organizational. Intrucat potrivirea postului cu vocatia este un factor motivational si are un efect semnificativ asupra implicarii, este important ca aceasta trasatura sa fie observata atat in procesul de selecţie al angajatilor, cat si in motivarea acestora, deoarece este un antecedent al potrivirii persoanei cu organizaţia şi, ca urmare, un predictor al atitudinilor şi rezultatelor in munca.